Meniu

NEWS-HOUR

Connect with us

GERMANIZAREA UNIUNII EUROPENE

Autor:Redactia

În septembrie 2017, noul președinte francez, Emmanuel Macron, a susținut un discurs la Sorbona, interpretat de mulți drept impulsul dat de Franța pentru o amplă reformă a Uniunii Europene. Președintele Macron, lăudat de mulți analiști drept liderul care reprezintă viitorul european, nu și-a ascuns ambiția de a conduce acest proces de reformare a UE, lansând mai multe idei îndrăznețe, printre care aceea a implementării unor liste transnaționale la alegerile europene din 2019, precum și ideea organizării unor „convenții populare” pe tot cuprinsul Uniunii sau ideea unui ministru de finanțe pentru zona euro.
Părea că tânărul președinte francez va forța reformarea Europei, chiar și în fața unei atitudini nefavorabile din partea Germaniei, care s-a opus timp de mulți ani oricărui efort de schimbare a mecanismelor din spatele Uniunii – opoziție care, așa cum au notat mulți comentatori, se bazează și pe faptul că actuala arhitectură a UE avantajează Germania din toate punctele de vedere.

În ciuda entuziasmului inițial, evenimentele din ultimele luni au domolit așteptările eurofililor în ceea ce privește reformarea UE. Reinstalarea Angelei Merkel la cârma Germaniei și formarea unui guvern stabil după mai multe luni de incertitudine, i-au permis acesteia să reia tonul ultra-rezervat în privința schimbărilor. „Pași mici și foarte mici”, pare să fie motto-ul cancelarului german când vine vorba de reformele la nivel european. Respingerea propunerii lui Macron privind listele transnaționale este un bun exemplu al modului în care Germania se folosește de influența uriașă pe care o are la toate nivelurile UE, pentru a submina orice inițiativă care nu-i servește interesele.
Recent, Udo Bullmann, un german, a fost ales lider al grupului socialiștilor (S&D) din Parlamentul European, ca înlocuitor al italianului Gianni Pittella. Acesta se alătură unui număr impresionant de germani care dețin poziții de conducere în instituțiile europene. Trei dintre celelalte grupuri din Parlamentul European sunt conduse de germani: Manfred Weber conduce grupul PPE, Ska Keller pe cel al verzilor europeni, iar Gabi Zimmer conduce grupul de extrema-stângă. Secretarul general al Parlamentului, Klaus Welle, este german, la fel ca adjunctul său, Markus Winkler. Așadar, deși președintele parlamentului, Antonio Tajani, este italian, cele două mari grupuri parlamentare, PPE și Socialiștii, precum și secretariatul general al parlamentului sunt conduse de germani. Observația că există o monopolizare a funcțiilor de la vârful instituției nu este, așadar, neîntemeiată.

Trebuie menționat aici și recentul scandal privind promovarea lui Martin Selmayr, poreclit de colegii săi din Bruxelles „monstrul” lui Juncker, în poziția de secretar general al Comisiei Europene, cea mai imporantă funcție pentru un birocrat din cadrul executivului european. Mutarea lui Selmayr, membru al partidului Angelei Merkel, în cea mai înaltă funcție publică la nivel european a fost criticată la Bruxelles, acuzându-se lipsa de transparență și maniera politicianistă în care s-a făcut numirea, în spatele ușilor închise. S-a sugerat că însuși Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, nu ar fi avut cunoștință de schimbarea ce urma să se facă. Eurodeputata liberală Sophie in‘t Veld consideră că numirea lui Selmayr „distruge orice credibilitate a Uniunii Europene”, conform Politico. Aceasta a sugerat chiar că Selmayr i-ar fi intimidat pe comisarii europeni care au votat în unanimitate numirea acestuia ca secretar general. Pe de altă parte, europarlamentarul francez Pascal Durand afirmă că instalarea lui Selmayr fără nicio dezbatere sau competiție reală, fără pic de transparență, riscă să submineze proiectul european. Asistăm la o acaparare de către germani a unui număr din ce în ce mai mare de funcții la nivel european. Faptul că Germania și-a impus conducerea la nivelul UE este cunoscut de toată lumea.

Alegerea lui Macron în funcția de președinte al Franței a adus cu sine speranța că poate, în sfârșit, hegemonia Germaniei va fi contestată și se va ajunge la o formulă de echilibru în interiorul Uniunii. În ultimele săptămâni, presa europeană a scris despre posibilitatea formării unui nou partid european, sub bagheta lui Macron, pe modelul formațiunii sale, La Republique En Marche. Macron ar spera să reproducă la nivel european ceea ce a reușit în Franța. Consultările populare despre care vorbea președintele francez ar fi doar primul pas pentru crearea unei mișcări pan-europene după modelul En Marche. Trebuie să așteptăm pentru a vedea dacă și această inițiativă a președintelui Macron, cel care lăuda parteneriatul franco-german ca motor al reformării Europei, va avea parte de o soartă similară celorlalte idei ale sale, mai ales cea a listelor transnaționale, idee zdrobită, rapid, fără rezerve de „partenerul” lui Macron și șeful de facto al Uniuni Europene, Germania.